Macris in ghiveci

Măcrișul este o plantă perenă din familia polygonaceae, originară din India și Malaezia. Originar din Vestul Africii, macrișul este răspandit in multe părți ale lumii. In Europa crește sălbatic sau este crescut in grădină și este folosit pentru prepararea ciorbelor datorită gustului acrișor.

Măcrișul este o planta rezistentă la frig, trece cu bine peste iarnă și este printre primele plante care vor inverzi primăvara. Este o plantă puțin pretențioasă care crește in soluri bine drenate, bogate in materie organică. In ceea ce priveste lumina solară, măcrișul poate să crească cu brio in locuri unde primește din plin lumina soarelui, dar și in locuri unde beneficiază de puțină umbră. Pentru ca are frunzele lungi și late, produce o tufă foarte deasă și va avea nevoie de spațiu din belsug pentru o aerisire optimă care să nu permită pămantului să rămană umed și să oprească apariția mucegaiului.

Ingrijirea in ghiveci. Spre deosebire de alte plante aromatice, măcrișul nu trebuie ținut intr-un loc foarte călduros și in care sa beneficieze de foarte multă lumina solară zilnic. Trebuie totusi să avem in vedere că și măcrișul are nevoie lumină in fiecare zi. In acest sens este indicat să păstrăm ghiveciul intr-un loc unde beneficiază de lumină dar și unde poate să beneficieze de puțină umbră in zilele foarte călduroase. Pentru că planta are o tufă deasă și cu un diametru mare, trebuie să păstrăm o distanță considerabilă față de alte plante pentru a-i oferii aerisirea de care are nevoie. Pe timpul verii trebuie să udăm măcrișul mai des din cauza căldurii și vom uda doar la baza plantei ca să prevenim apariția mucegaiului.

Recoltarea in ghiveci se face prin ruperea sau tăierea frunzelor, de la baza plantei. Deoarece măcrișul conține o cantitate foarte mare de acid oxalic (care poate să fie dăunator dacă este ingerat in cantități mari), atunci cand vrem să-l folosim pentru consum in diverse preparate este indicat să folosim doar frunzle mai tinere. Asta nu inseamnă că vom neglija planta și vom tăia numai frunzle mici, ci vom tăia pe alocuri și frunzele mari pentru a incuraja tufa să producă noi frunze și sa dezvoltam o plantă puternică. Tijele nu se folosesc in preparate, doar frunzele.

Transplantarea in pămant se poate face primăvara mai devreme decat alte plante aromatice, pentru că măcrișul rezistă foarte bine la frig. Trebuie totuși să demarăm procesul de transplantare cănd răsadurile pot să beneficieze de puțină caldură și lumină solară ca să poată să se dezvolte cu brio. Solul trebuie să aibă o bună capacitate de drenare și trebuie să fie bogat in materie organică. Locul in care plantăm răsadurile de măcriș trebuie să-i ofere și puțină umbră in zilele dogoritoare de vară. Schema de plantare este cea cu distanța de 55cm intre plante și 55cm intre randuri.