Lavanda in ghiveci

Levănțica este o plantă perenă care face parte din familia de mentă, Lamiaceae. Originară din zona mediteraneeană, erafolosită atat de greci cat și de romani. Numele din limba latină era lavandarius derivat din verbul “lavare” care inseamnă “a spala”. Lavanda sau levantica este o planta aromatica cu un miros inconfundabil si puternic. Este apreciata atat pentru mirosul sau cat si pentru florile frumoase pe care le face la inceputul verii. Levănțica are intrebuințări cosmetice, medicinale si culinare.

Levănțica crește bine in zone deschise și insorite. Provenind din zona mediteraneeană preferă o climă caldă și uscată. Asta inseamnă că planta nu tolerează umiditatea și frigul, iar in țara noastră iși pierde perenitatea. Preferă un sol nisipos, cu o abilitate bună de drenare, care să nu fie prea bogat in materie organică și poate să moară dacă pămantul este argilos. In cazul unei clime umede trebuie să ne asiguram că levănțica are destul spațiu pentru aerisire și că pămantul este bine drenat pentru a preveni apariția mucegaiului.

Ingrijirea in ghiveci. Ghiveciul cu levănțică trebuie ținut intr-un loc in care să beneficieze de cat mai multă lumină solara in fiecare zi (minim 8h) și unde are destul spațiu pentru aerisire și creștere (pentru că produce o tufă deasă și crește foarte mult in exteriorul ghiveciului). Cand levănțica este tanără trebuie să o udăm mai des (o dată sau de două ori pe săptămană pentru a-i asigura o dezvoltare optimă), iar plantele mature trebuie udate mai rar pentru prevenirea mucegaiului, ținand cont că poate să moară intr-un pămant umed.

Recoltarea in ghiveci se face prin tăierea tijelor inflorite chiar inainte ca acestea să se deschidă și vor avea un miros puternic pentru mai multe luni. Levănțica se mai recoltează și prin tăierea mugurilor (florile care abia sunt in formare), cand vine vorba de tipul comestibil de levăntică, care sunt folosiți in forma uscată in diverse mancăruri. Trebuie să luăm aminte că și in cazul acestei plante vom tunde tufa chiar inainte să inflorească pentru a-i spori ciclul de dezvoltare.

Transplantarea in pămant se face primăvara, pe la mijloc sau spre sfarșit, cand este destul de cald afară și incep să se creeze condițiile optime de care planta are nevoie pentru o dezvoltare bună. In mod normal vom demara procesul de transplantare cand levănțica poate să beneficieze de mai multe zile insorite și călduroase, ca să prevenim apariția șocului de transplantare. Pămantul trebuie să fie nisipos și cu o bună abilitate de drenare, cu un conținut mic de materie organică. Trebuie să ne amintim ca levănțica nu se dezvoltă bine in soluri argiloase și nici in cele  bogate in nutrienți. Schema de plantare recomandată este cea cu o distanță de 60cm intre plante și 70cm intre randuri.

Păstrarea. Pentru scopuri decorative levănțica se păstrează in snopuri, proaspătă sau uscată.

Pentru scopuri culinare mugurii se păstrează uscați.